S-au cunoscut si era frig in suflet

A fost o data ca toate datile in schimb ce a urmat a fost ca nici o alta data . Universul este o notiune foarte abstracta si care ne face sa ne intrebam zilnic cate ceva diferit si complicat legat de existenta noastra pur trupeasca, pur spirituala sau pur si simplu. Nu sunt adeptul coincidentei dar de data asta ce s-a intamplat avea sa fie o sansa la durata de viata a Universului . O prefata la aceasta povestire care mi-a fost transmisa de un prieten al fratelui nepotului unchiului finului celui mai apropiat prieten al meu ar fi urmatoarea : totul pe planeta asta este intamplator afara de iubire , afara de gestul separarii androginului prin vina acelui mar si despartirea lor in diferentierile masculin/feminin pentru a fi mai uniti in suflete decat a fost faptura initiala. Toate pentru ca in doi nu exista plictiseala si monotonia singularului ideal si utopic azi.

Toata aceasta poveste mi se pare ca incepea intr-un martie friguros , un martie in care inca zapada mai era pe acoperisul sufletului nostru . Mai tarziu aveam sa le aflu si numele acelor doi : Adir si Nauri – doi provinciali veniti in acest mare oras al pacatelor , al iluziilor , al stapanirii de sine si al violurilor diurne . Acest oras care mai tarziu avea sa le devina a doua casa , prima casa si ultima casa –o casa de toleranta judecand dupa ispitele ce fumau misterios o tigara in palida lumina a lampadarelor morbide de pe strada Geneva .

Se intampla sa fie o zi banala de 28 . Coincidenta suprema e ca cei doi erau nascuti pe 14 . Impreana aveau sa se nasca exact pe 28. Locatia sa pierdut insa in negura timpului si a fost omisa probabil in timpul transmiterii acestei povestiri .

-Buna seara ! Nu am putut sa nu observ ca oglinda sufletului coincide de ceva vreme cu suprafata cristalina a lichidului galbui transparent din paharul tau . Numele meu este Nauri . Nu imi spune numele tau ; vreau doar sa stiu daca esti bine?

-Bine?!?! Nu stii ce e bine decat daca ai coborat de bunavoie in infern iar apoi cand nu mai aveai nimic de pierdut ai primit izbavirea –ai primit totul . Ei bine, eu sunt la a doua coborare in infern. Cand m-am simtit libera? Atunci cand am cunoscut suferinta si umilirea . Cand am coborat in infern? Atunci cand am incercat sa prind pasarea aceea rara cu aripi de matase , cu corpul de cristal care zbura spre soare . Infernul meu in seara asta este lipsa de mine , ignoranta de mine , ingenua de mine care poarta o povara de a nu fi reusit . Nu stiu de ce povestesc toate astea unui strain ? Poate e blestemul meu , dar cum ziceam nu mai am nimic de pierdut asa ca numele meu va trebui sa il castigi .

-Absolut incantatoate este suferinta ta. O suferinta cu un puternic aer contamplativ si atotintelegator al sentimentelor . Dar nu vreau sa insist .Nu vreau sa stiu ce te-a adus aici . Eu vreau sa iti adancesc suferinta vreau sa iti imping la maxim absolut toate limitele tale de rezistenta psihica pentru ca numai atunci cand traim sa ajungem la limita degradarii noastre , la limita de jos a minciunii , a inselaciunii si a desfranarii incepem sa intelegem sensul vietii si devenim luminati , calmi si intelegatori .Trebuie sa ne fortam pana dincolo de bariera trupului nostru pana la bariera ratiunii pentru ca acolo se afla toate raspunsurile mele .

-Imi este frica , zise cea a carei nume va trebui castigat . Imi este frica sa merg cu tine pana acolo .Imi este frica de necunoscut si de dezamagire. Poate ca acest drum ma va dezamagi si nu voi mai apuca sa imi cunosc niciodata limitele desi voi cadea mereu in genunchi in fata lui Hades pentru a ma lasa sa ies de acolo si sa ma redescopar de fiecare data . Ne meritam soarta . NOI am muscat din marul care ne-a adus aici , ne-a facut sa cunoastem suferinta si sa avem cunostinta de rau.

-Vorbesti prostii . Eu nu ma aflu aici sa salvez lumea . Eu nu ma aflu aici sa te salvez pe tine . Eu sunt pur si simplu aici si trebuie sa iti prezint cealalta fata a monedei . Nu ca sa te conving ca e bine sau ca e rau , dar sa te conving ca EXISTA. Greseala a fost a Evei in mica masura deoarece Eva ca si tine avea totul, avea paradisul , avea lipsa de singuratate .Dorinta ei statea in a cunoaste : limita , infernul , durerea , umilinta . Dar ii mai era frica de ceva . Ii era frica sa le cunoasca singura si sa experimenteze singura aceste sentimente . Asa ca vina ii revine partenerului ei care o iubea si a vrut sa ii ofere siguranta ca orice ar face el va fi tot timpul acolo chiar daca vor cadea . Au ajuns sa cunoasca infernul si se vor chinui mereu sa fie atat de nefericiti numai ca sa isi intoarca iar fata la nevoie catre Dumnezeu si sa fie salvati . Barbatul a trebuit deci sa treaca prin infern ca sa cunoasca adevarul : ca sa iubesti si sa fii iubit nu trebuie sa posezi sau sa fii posedat .

-Incepi sa devii abstract si sa ma introduci in ceata .

-Ce ar fi sa renunti in a-ti cunoaste sentimentele si sa incepi sa iti cunosti pielea .

-Esti nebun?! De ce dracului as avea nevoie sa imi cunosc pielea?
-Pentru ca pielea draga mea …pielea este prima ta bariera intre lumea inconjuratoare si sufletul tau. Cunoaste, musca din acest mar si cuceresti aceasta limita catre lumea exterioara.

-Destul !!! Sunt ametita am baut cam mult ! Ai vrea sa ma duci acasa ? Nu am pe nimeni . Simt ca trebuie sa fiu protejata . Imi este frica singura.

-Sigur! Cu o conditie : spune-mi numele tau sau daruieste-mi trupul ca sa te fac sa il intelegi .

-Nu vreau sa recunosc , dar am nevoie de sex …fara obligatie …cu un fraier ca tine care nu stie ce e suferinta si care vorbeste numai pilde intortocheate. Numele meu e singura mea demnitate si nu ti-l voi da . Vreau sa nu mai am control asupra mea , asupra sentimentelor mele….vreau sa fiu rece .

-Te voi invata atunci ca sexul nu este carnal…ci spiritual…o arta a controlului lipsei de control . Se pare ca e destul de serios ce simti de nu m-ai intrebat nici macar ce simt , ce gandesc …poate sunt un criminal sadic care vrea sa iti faca rau.

-Nu imi pasa ! Hai ! Acum !

Au ajuns impreuna la locuinta lui si …