Prima zi de scoala

Nu stiu altii cum sunt , dar eu cand ma gandesc la vremea copilariei mele si la curtea scolii ma ia prin surprindere (sau nu) un fior trupesc si spiritual . Astazi ca in oricare zi de inceput de an scolar m-am trezit devreme sa miros , sa adulmec si sa rememorez cate ceva din atmosfera aceasta telurica de inceput de an . Diferenta este ca au trecut cam (nu vreau sa cred) 15 ani de zile de cand ma asezam prima oara in bancile scolii cu buchetul ala nenorocit de garoafe invelit in staniolul ala comunist. Ma duceau atunci la scoala mama si bunica mea . Astazi de dimineata am fost cu bunica mea la scoala in gand si poate mai tarziu ,in persoana, cu mama mea. In mare parte realizez ca nimic nu s-a schimbat. Cutumele sunt la fel :uniforma, buchetul comunist de flori pentru doamna invatatoare, parintii care isi insotesc copiii , acelasi ghizdan patratos cu desene animate , aceleasi carioci . Un om intelept zicea odata ca trebuie sa ne acceptam trecutul ca sa putem sa imbratisam viitorul. Eu nu il ascult si pace ..Eu am ramas prins in acele vremuri (poate si pentru ca erau lipsite de griji ). Acele vremuri in care faceam prostii si mama era chemata la scoala si realiza ca nu voi ajunge cine stie ce in viata (un copil mediocru-mai ales dupa prima nota luata la Dictare) . De ce oare copiii din ziua de azi sunt fortati si impinsi spre ceva ce nu isi doresc? Ce inseamna sa fii implinit? (asta pentru ca nu am uitat si ma bantuie zilnic) .

Am ajuns putin mai departe decat se asteptau ai mei . Am fost premiant in fiecare an , ba daca stau bine si ma gandesc am fost si la cateva olimpiade (asa sa fie ..) . Erau vremuri cand nu eram aratat cu degetul ci o clasa intreaga la sfarsit de an tipa , facea galerie si aplauda fiecare coleg care era suficient de merituos sa fie strigat la premiere (ma gandesc la Alexandra U.  , Andreea M. , si toti colegii mei ). Pe masura ce am trecut prin acest sistem terminand gimnaziul, liceul , si aproape facultatea, ma gandesc ca au trecut prea repede , ca timpul se pare ca nu a avut rabdare cu mine , ca multora le-am intors spatele , ca am fost hain si prea plin de mine in drumul spre maturitate. Acum am costumul mult dorit , camasa mult dorita , chiar si cravata cu veverite .Dar degeaba daca ma uit in spate si nu vad “coltul vesel” , degeaba daca pantalonii nu se mai rup in genunchi de ani buni..Tot zic ca e degeaba ..De ce?

Nu a fost nimic degeaba. Ma simt implinit. Timpul si-a urmat cursul , oamenii au fost acolo acum sunt mai aproape. Prieteniile au fost , au ramas , au trecut . A fi implinit in zilele noastre inseamna un singur lucru -sa fii impacat cu tine . Chiar daca avem regrete , trebuie sa mergem inainte sa imbratisam viitorul . Cine stie? Sunt atat de emotionat si de ezitant in a-mi exprima gandurile incat voi incheia zicand : va iubesc 8D -promotia 2004, va iubesc 12 D- promotia 2008 , va iubesc grupa 12C- promotia (sper) 2012.